Femei agresate sexual pe strada

Scriu acest articol cu cea mai mare frustrare si furie pe care tara asta a putut sa mi-o dea.Sotia mea a fost agresata pe Calea Victorie la 11.00 dimineata de un necunoscut la vreo 50 de ani.Agresarea a constat in pipaitul pe fund.Nimeni nu a intervenit desi erau si barbati si femei in apropiere.

Imi e greata de tot Bucurestiul asta de oamenii astia slabi si comozi ascunsi in cochiliile lor mizere.Imi e rusine ca fac parte dintr-un popor ai carui barbati nu pot, nu sunt in stare sa isi apere femeile, ba mai mult unii dezaxati le pipaie pe strada.La doresc tuturor “militistilor” care ar fi trebuit sa fie pe strada in patrulare ca nevestele mamele si ficele lor sa pateasca la fel.

Acelasi lucru le doresc  barbatilor care erau de fata si nu au reactionat in nici un fel.Tara de kkt, oameni de kkt,fricosi si nerusinati fara frica de Dumnezeu.Voi toti astia va numiti oameni?.Poate voi fi acuzat ca fac parte din aceeasi categorie- dar va spun doar atat – de doua ori am intervenit pe strada cand o femeie sau un batran erau agresati.Nu sunt un tip solid dar nu suport mitocania,prostia si ignoranta.

Nimeni nu vorbeste despre agresiunile de genul asta pe strada pentru ca mass mediei i se par subiecte prea ieftine.Preferam crimele de la ora 5 dar de la agresiune pana la viol nu e decat un pas.Personal cunosc femei agresate in metrou, autobuz,tren sau pe strada  este o drama pe care doresc sa o traiasca toti ignorantii pana vor intelege ca trebuie sa faca ceva.Suntem cu totii lasi ,barbatii acestui popor au ajuns niste fatalai,care se ascund in tot felul de locuri de la masini luxoase si cladiri de birou care iti iau ochii pana la carciumi obscure in care isi inneaca neputinta si miicimea in alcool.

Degradarea morala pleaca de aici din capitala si sper sa nu se raspandeasca.

Poate ca suna bombastic dar va invit sa facem ceva, sa scriem cat mai multi despre asta, sa luam atitudine.

Despre comunicare online altfel

Poate ca s-a scris prea mult despre asta ,poate ca deja nu mai intereseaza pe nimeni,dar…..Despre ce vreau eu sa vorbesc aici are legatura mai putin cu tehnica de a comunica si folosirea instrumentelor online pentru optimizarea comunicarii si mai mult cu comunicarea in sine ca parte a IMS( Integrated Marketing Strategy).Comunicarea e o stiinta si o arta in acelasi timp… cliseu dar trebuie sa pornesc de la ceva.Stiinta fiind, ea se sudiaza in ani de zile,iar multe din pricipiile si metodele de comunicare nu pot fi dobandite decat prin experienta.

Vedem astazi in blogosfera mioritica tot felul de zozi,zosi, zizi care la varste de Cartoon Network isi dau cu parerea despre absolut orice subiect la moda.Nu fac decat sa speculeze trafic pe anumite cuvinte cheie care intr-un context aduc cititori.Vezi poze goale cu Magda Ciumac.Acesta nu e comunicare,si nu are nici o legatura cu un dialog pertinent despre un subiect.

Nu sunt un specialist in comunicare, desi am lucrat niste ani in bransa, mai am multe de invatat.Nu imi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le stiu ca de exemplu : fotbal, moda, femei,monden etc.

Comunicare presupune in forma ei bruta schimbul simplu de informatii dar asta nu inseamna ca putem lasa deoparte bunul simt si ratiunea.

Nu e indeajuns sa ai cele mai scumpe scule ca sa te numesti pescar de performanta.Iertati-mi comparatia dar, multi cred ca au talent, ca s-au nascut sa fie leaderi pe net.Acesti pusti teribili ai 2.0 -ului uita ca, comunicare s-a nascut inaintea internetului.Probabil ca timpul va alege blogurile de succes,care au cu adevarat continut.Pana atunci voi continua sa scriu despre acest subiect.

China refake

S-a tot scris despre falsurile de la Olimpiada,incepand cu deschiderea, unde o parte din artificii au fost simulari pe calculator.Tot in deschidere un fals a fost si cantecul interpretat cu mare voiosie “play back”de o fetita mai aratoasa de cat originalul.Au mai falsificat datele de nastere ale unor sportivi pentru a putea participa la Olimpiada de la Beijing.

Dar pentru o tara care e cunoscuta pentru arta de a falsifica tot ce se poate, absolutul a fost atins.Ceea ce mi se pare culmea fake-ului este cum au reusit chinezii sa falsifice mascotele Olimpiadei care erau produse tot de ei, ma rog de niste chinezi probabil nu aceiasi.Oricum nimeni nu gandea vreodata ca va vedea “chinezarii” falsificate.Probabil ca aceasta arta le e in sange, face parte din ceea ce aceasta mare natiune are de demonstrat.De la “tenisi” pana la steagul Americii totul se face in China.

Nu plang soarta Chinei sau pata de imagine care ar putea-o afecta.Atat timp cat lor nu le pasa pe mine cel mult ma poate distra.La o scurta trecere in revista, urmatoarele fake-uri,nu neaparat in acesta ordine, vor fi:Marele Zid Chinezesc, Mao,Tibetul,Dalai Lama,Hong Kong-ul si Comunismul.

P.S.Cine stie poate chiar si Google si in final internetul sa poarte o eticheta Made in China

Inundatiile de la solidaritate la profit

“Voi dovedi solidaritate, dar pentru ca asa simte inima mea si nu fiindca ma indeamna guvernantii – si cu constiinta ca ei au facut mai putin decit puteau face, iar eu, oricit as oferi din putinul meu, este insuficient si tardiv”.

Am citat din blogul instalatorului.Un articol despre inundatii, unul din putinele care avea ceva de spus.Nu voiam sa scriu despre inundatii decat dupa ce valul mass media se mai potolea.Dincolo de solidaritatea de care instalatorul vorbea exista o groaza de oameni care nu dau doi lei pe ce s-a intamplat acolo.Mai mult decat atat, unii sunt in stare sa faca orice pentru a se folosi de publicitatea si mediatizare a din jurul evenimentelor.

In primul rand, imi e greata de televiziunile care exploateaza la maxim evenimentul incercand sa faca ratinguri.Produc teledonuri, deschid conturi, fac apeluri la solidaritate, difuzeaza de 40 ori pe zi clipuri emotionale.Unde erau aceleasi televiziuni cand se defrisa in nestire.De ce nu fac anchete despre baietii destepti care in loc sa contoleze si sa verifice gaterele le folosesc ca pe niste ferme de bani.Aceeasi baietii destepti de prin ministere nu isi misca fundurile “la Moldova” decat in vacante sa vada frumusetile patriei sau manastirile.Inbuibati lacomi care isi aduc aminte de Bucovina si Maramures doar de sarbatori.Realitatea Tv a venit si cu ideea sa plantam copaci.Cat ne ajuta asta daca ritmul de defrisare se mentine?Cultivarea responsabilitatii nu se face cu mass media ci cu forta legii.

Toti dau vina pe autoritati si pe buna dreptate, dar nu pentru ca nu ii ajuta pe acei oameni ci pentru ca nu a facut nimic de 15 ani sa amenajeze albiile raurilor, sa controleze taierile de copaci ,sa controleze exploatarile de pietris.Nu autoritatile au fost in padure sa taie copacii, dar ele trebuia sa pazeasca padurea.Cineva spunea ca acei oameni si-au facut-o cu mana lor.Este foarte adevarat, dar locuitorii aflati in aval pe Siret si Prut ce vina au.

Aceleasi autoritati gasesc in permanenta vinovatul care e peste tot si ia diferite forme incepind cu celebra replica:”Iarna nu-i ca vara”.De la Dumnezeu si natura pana la ucrainieni toti sunt vinovati mai putin ei, politicienii.

Autoritatile se lauda ca vor da bani si vor reconstrui.Vor da bani din banii cui? Nu sunt banii nostri pe care ei ii administreaza.Mai mult decat atat, inundatiile astea sunt mana cereasca pentru alegerile din toamna.De la presa la politicieni si de la oameni simpli pana la mari companii cu totii s-au insirat pe scara valorilor morale de la solidaritatea venita din inima pana la meschinaria folosirii acestor evenimente pentru a mai produce niste bani.

Ma apuca deznadejdea cand vad toate astea, si imi e greata de toti acesti functionari corupti care cred ca Romania insemna Bucuresti ,litoral si Valea Prahovei.

Ca sa vedeti pana unde merge foamea de bani si publicitate ia priviti aici http://www.inundatii.go.ro/ .E drept ca site-ul a fost facut in 2005 dar in 3 ani nu s-a schimbat nimic.

Sper sa nu mai am ocazia sa scriu despre asa ceva.

Am fost si eu ca tot romanul in….Bulgaria

Despre acest subiect s-au scris la vreo 2 quintale de maculatura asa ca voi adauga si eu o juma’de pagina electronica prin prisma experientei recente avute in Bulgaria.

Am fost in Bulgaria.7 nopti,8 zile,hotel de 5 stele -Sol Nessebar Palace demipensiune, aproximativ 1.500 Ron/persoana.Prima impresie destul de buna avand invedere ca nu imi facusem mari iluzii despre Bulgaria.Am mai fost in “tara vecina si prietena” de doua ori, dar niciodata la mare,in Sofia si Plovdiv, acum vreo 2 ani.Fata de atunci drumul un pic mai aglomerat dar nu ma plang.Din pacate indicatoarele in scriere latina la fel de putin ca si atunci.Politistii lor mai putini decat ai nostri prezenti pe soselele patriei nu mi-au pus probleme desi din cate stiu cu 10 euro se rezolva cam orice radar.Pana la Varna nici o problema deosebita, poate doar GPS-urile care te dau prin lanurile cu porumb vreo 20 km.

Am gasit cu greu Nessebarul cu tot cu ajutorul GPS-ului.Statiune la prima vedere – frumoasa.Din pacate indicatoarele catre hoteluri sunt foarte putine si am descoperit ca multe hoteluri mari nici macar nu au vreun indicator pe strazile principale.

A trebuit sa sun in tara niste prieteni sa imi spuna exact unde e hotelul dupa o juma de ora de orbecaiala si niste discutii bulgaro-romano-gimnastice din care nimeni nu a inteles nimic.

Am ajuns la hotel.Mare, frumos, zona linistita, putin mai retras de agitatia din statiune.Ne-am cazat.Am platit parcare pe perioada sederii, ceea ce intre paranteze fie spus un hotel de 5 stele trebuie sa aiba parcare gratuita.Oricum eram avertizat din tara asa ca nu a fost prea mare socul.

Camera mare spatioasa cu vedere spre mare – desi noi nu cerusem expres,dar.. prietenii cu care am fost primesc o camaruta pe laterala hotelului cu o superba vedere spre un acoperis care acoperea 60% din fereastra.Conditiile pentru toata lumea se presupunea ca sunt aceleasi.

Bineinteles ca initial, in momentul in care am dorit sa schimbam camera – care numai de 5 stele nu era – ni s-a spus ca nu exista alte camere si ca sa mai incercam maine.Pana la urma s-a rezolvat iar prietenii nostri au primit o camera la etajul 5.Deci se puteam.

Trecand peste acest inconvenient lucrurile stateau bine. Hotelul avea piscina, parc terasa, biliard, tenis de masa si de camp locuri de joaca pentru copii.Unele dintre aceste erau contra cost.Ceea ce nu avea un hotel la mare era tocmai plaja, pe care o plateai.Aceeasi treaba ca si in Romania, plajele sunt sub administrarea altora.

Un mare plus in organizarea hotelului erau programele de distratie dedicate copiilor.Au intructori, probabil studenti, care in grupe de cate 10-15 copii organizeaza pe toata durata zilei concursuri, jocuri, lectii de dans, discoteca in aer liber.Totul gratuit, asa ca parintii pot sa mai rasufle si ei in concediu.

Plaja de altfel mica dar cocheta si curata.Foarte multe cosuri de gunoi. Ceva mucuri de tigara mai gaseai prin nisip dar nu ca in Romania.Oricum daca lasi gunoi pe plaja amenda e de vreo 500 leva – 250 euro. Nu am vazut pe nimeni sa primeasca amenda.Sezlongurile si umbrela costau 18 leva pe zi adica 6 leva de bucata 2 sezlonguri si o umbrela, pret comparabil cu Romania, dar puteai sa stai direct pe nisip si atunci nu plateai nimic.Initial m-am intrebat pentrru ce platesc banii astia.Dupa ce am vazut prestatia salvamarilor si curatenia pe care o gaseai dimineata am inteles.O singura problema avea plaja – toaletele. Doua la o plaja de vreo 250 de persoane.Nu am avut curaj sa intru dar oricum duhneau de la o posta cele doua WC-uri ecologice.

Apa foarte curata, alge doar in zilele cu mare agitata dar si atunci destul de putine. Avantajul golfului in care era situata statiunea era vizibil.

Nessebar orasul vechi absolut superb.Cladiri vechi, ruine totul pastrat ca acum 100 si ceva de ani.Strazi inguste pietruite pline de comercianti de suveniruri.Orasul vechi este o insula la vreo 500 m de tarm pe care se ajunge cu masina pe un pod.Au parcare amenajata pentru ca in oras accesul pentru turisti este doar pietonal (treaba buna).O marina superba gazduieste 50 de iahturi si ambarcatiuni de agrement de la barci de viteza la veliere.

Restaurante si terase foarte frumoase, majoritatea cu vedere la faleze.Despre mancare nu sunt foarte multe de spus, poate doar ca era cam mult peste pentru gustul meu, dar asta e deja o parere subiectiva.De la dorada la pisica de mare si scoici sau raci poti manca absolut oreice inoata in Marea Neagra si e comestibil.Orice meniu avea cel putin 20 de feluri de peste si/sau preparate traditionale.Preparatele foart bune, portiile decente spre mari, una peste alta o masa pentru 2 persoane era cam 40-60 leva adica 20-25 euro in functie de bauturi.

Chelnerii nu prea vorbesc engleza,unii o mai rup in romana dar nu m-as baza pe asta.Din pacate asta e mare problema un Bulgaria foarte putina lume vorbeste engleza, in hotel la receptie se vorbea, chelnerii si ei dar cameristele mai putin.

Vacanta a fost un succes.

Concluzia ar fi ca litoralul lor nu are nici o legatura cu al nostru.Sunt cu 10 ani inaintea noastra si nu ei ci tour operatorii care au cumparata cele mai mari hoteluri.Batalia dintre litoralul nostru si al lor este clar castigata de ei.

Daca aveti experiente din Bulgaria “feel free to write” .Este probabil cel mai bun mod de a sti unde mergem in urmatorul concediu.

Vacanta placuta!

P.S.Mai multe poze in curand.Cele de mai sus sunt oficialele dar va asigur ca totul arata exacta asa.

Blogocaina sau mirajul celebritatii

47%How Addicted to Blogging Are You?

Created by OnePlusYou

Am hotarat sa scriu si eu despre dependenta de blog, acum cand sunt inca la inceput.Luati-o daca vreti ca pe un experiment social pe propria-mi persoana.Sunt in blogosfera de vreo 3 saptamani si sunt la 47% dependenta.Nu pot spune cat de corect este acest barometru, dar fiind sigurul pe care l-am gasit, ma bazez pe el.

Dependenta de a scrie pe blog este data de ceea ce eu am numit-o (cel putin pentru mine) -Blogocaina.Este in momentul de fata una dintre cele mai noi dependente.Mi se pare destul de periculoasa – de aici si asemanarea cu drogurile puternice – pentru ca, in mod clar, iti afecteaza mentalul, dar nu la nivel chimic, ci la nivel psihologic.

Nevoia de socializare este substanta activa, dar dincolo de ea mai exista cativa “aditivi” care fac blogocaina si mai puternica.Ceea ce este cert, ea se hraneste cu cele mai sus plasate nevoie din piramida lui Maslow, deci accesul la acest drog este limitat.

Nevoia de comunicare, de socializare, recunoasterea si apartenenta la un anumit grup ai carui membri au clar idei si concepte comune, acestia sunt “aditivi” care fac blogocaina mai puternica.

Un “aditiv” de importanta secundara il reprezinta si banii care vin ca rezultat al unui trafic mare – tradus in publicitate.Din cate am observat, sunt cateva bloguri care au ca obiectiv principal banii dar, din pacate, asta se vede in continut si tocmai asta submineaza scopul final al acelui blog.Pe scurt, daca nu ai nimic de spus, nu te asculta nimeni.

Este interesant urmatorul fapt: capacitatea de a socializa din viata reala nu este egala cu capacitatea de a socializa din blogosfera si astfel blogosfera naste alti leaderi de alta structura.

Nevoia de comunica exista de cand primele animale s-au organizat in grupuri si de atunci a devenit tot mai importanta, cu cat structura grupului a devenit mai complexa.

Odata ce comunicarea cu membrii grupului este stabilita se creeaza ierarhii, fiecare membru gasindu-si locul in grup.Recunoasterea apartenentei la un grup este data de comentariile pe care le primesti raportate la o perioada de timp mai indelungata.Imi este destul de greu acum sa imi dau seama cam cat ar fi acesta perioada.Probabil ca experienta mea in blogosfera este inca la un nivel destul de jos pentru a putea face astfel de estimari.Adeptii acelorasi idei pe care le vehiculezi pe blog au aportul lor bine definit la ascensiunea in cadrul grupului.

O pozitie dominanta de genul leader-ului informal in cadrul unui grup aduce dupa sine responsabilitatea de genera idei noi, pareri coerente si obiective, judecati de valoare.In acest moment grupul te impinge inainte.Nu poti renunta cand toti asteapta in fiecare zi de la tine ceva.Se bazeaza pe asta si stiu sigur ca vei reveni sa scrii.In acest moment celebritatea incepe sa puna presiune pe tine.Daca vrei sa ramai celebru trebuie sa scrii, sa faci din asta cel putin o a doua meserie.

Este intr-adevar fascinant,este un fenomen social limitat in Romania, din cauza infrastructurii, din pacate.

Cocluzia e ca sunt dependent de blogocaina.Deocamdata e frumos, dar astept efectele secundare, pentru ca acestea exista, cu siguranta.

P.S. Consumul de blogocaina nu dauneaza grav sanatatii!(deocamdata).

100 tineri manageri de top

E un subiect un pic mai vechi despre care am vrut sa scriu mai de mult.Nu voi pune, aici, sub semnul intrebarii criteriile de alegere ci doar o parte din componenta acestui top(mai degraba lista).Nu ma voi referi nici un moment la cei care merita sa fie in acest top si pot fi exemple pentru proaspetii absolventi.

Exista aici cativa manageri care au dorit din tot sufletul sa apara.Ar fi facut orice pentru asta.Nu ii condam, pentru ca in cariera pe care si-au ales-o vizibilitatea inseamna mult.Marea problema e ca oamenii astia chiar nu au ce sa caute aici.Intr-adevar scorul ii califica dar oare sunt ei exemple de urmat.Pozitiile pe care le ocupa ii indreptatesc, dar pozitia este doar rezultatul unor sisteme(diferite) care isi aleg managerii pe criterii stricte.

Aceste sisteme sunt companiile mari nationale si internationale.

Am regasit in acest top manageri din domeniul financiar care nu au fost in stare sa faca ASE-ul.Cum au ajuns acolo? Carisma, lidership sau doar noroc.Nu a stat nimeni sa analizeze in profunzime.Sunt in pozitii inalte, rezulta ca sunt buni, restul nu mai conteaza.

Problema e, ca multi din cei care citesc aceste topuri confunda acesti manageri de succes cu liderii.Sunt multi din top, care administreaza bugete enorme, carora daca le dai 100.000 euro si le spui sa inceapa o afacere, nu stiu ce sa faca cu bani,de unde si cum sa inceapa, nu stiu sa formeze sisteme proprii care sa dezvolte afaceri santoase.Pe scurt nu au nici curaj, nici spirit de antreprenor.Sunt oameni care in afara sistemului isi rup gatul.

Ceea ce au avut fost norocul de a se afla la momentul potrivit in locul potrivit.Asta nu tine in nici un caz de lidership si nici de arta de a conduce.

Mai sunt acolo oameni care fac parte din ultima generatie de beizadele de dinainte de ‘90.Oameni care au avut un parcurs in cariera accelerat inca de la inceput pentru ca mama sau tata cunostea pe cine trebuia.Sper ca peste 10 ani sa nu ii regasesc in nici un top.

Ne plangem ca nu mai avem modele pentru tineri dar facem topuri in care intra oameni absolut banali ajunsi in pozitii inalte, pe care, apropos cineva trebuia sa le ocupe.

Daca astfel de exemple dam, astfel de exemple vor fi urmate.

Toti acesti oameni care au intrat in top pe usa din dos nu au nimic din ceea ce realizatorii topului spun ca a stat la baza realizarii lui:”curaj, initiativa, inovatia”.”Minti spalate”,personalitati slabe, oameni care se indetifica cu organizatia din care fac parte – corporatisti marionte.Majoritatea au crescut in umbra corporatiilor la loc caldut si fara griji de parte de piata de munca reala din Romania.Au invatat sa se adapteze repede unui sistem, dar nu s-au intreaba daca acel sistem are valorile morale si profesionale de care ei au nevoie.Mediocritatea corporatista i-a scos deasupra si astfel au devenit modele de suces.

Au traininnguri facute in 3 zile sau maxim o saptamana dar nu stiu sa rezolve o criza de management decat daca e dupa un studiu de caz pe care l-au citit.Nu pot vorbi liber daca nu au o foaie in fata sau un Power Point nu sustin idei proprii si nu stiu sa combata prin argumente.Cati dintre managerii astia s-au confruntat cu greve sau alte cazuri reale in cei maxim 10-12 ani de munca?Cati dintre eie fac diferenta intre strategie ssi tactica?Cati dinte ei au folosit sistemul ca pe o scara doar ca sa ajunga cat mai sus?

Pentru ca trebuiau sa fie 100 in top a intrat si ceva pleava.Acestia sunt tinerii manageri de top in 2008.